Vârstnicii: rudele îi bat, iar ei îi protejează
25 la sută din apelurile naţionale ce se referă la cazurile de violenţă bazate pe gen, înregistrate la Linia Fierbinte a Centrului „La Strada”, sunt efectuate de femei cu vârsta de peste 50 de ani. În mare parte, persoanele în etate sunt agresate fie de soţi, fie de propriii copii. Vârstnicii nu vor să-şi denunţe rudele la poliţie, din care cauză problema violenţei este greu de soluţionat.
Potrivit unui studiu global al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, realizat în anul 2013, 35% dintre femeile din întreaga lume au fost supuse violenţei fizice şi/sau sexuale. HelpAge, în parteneriat cu Gender-Centru şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei, a organizat o dezbatere cu genericul „Strategii de prevenire şi combatere a abuzului asupra vârstnicilor”. Reprezentanţi din diverse sfere, precum asistenţa socială, poliţia sau guvernul, încearcă să identifice modalităţi de soluţionare a acestei probleme. Dezbaterile s-au petrecut la o Masă Rotundă în cadrul proiectului Uniunii Europene „Tăcerea nu e o soluţie: Abuzul asupra vârstnicilor în Moldova”, implementat de HelpAge şi Gender-Centru ca parte a activităţilor din campania „16 zile de activism împotriva violenţei în bază de gen”.
Deşi se teme de propriul copil, nu poate să-l denunţe
Vera (nume schimbat, n.r.), 63 de ani, îngrijeşte de nepotul ei, care a fost abandonat de către mama sa biologică la vârsta de doar patru luni. Copilul (în prezent are 11 luni) pare părăsit nu doar de mamă, ci şi de tată, care nu este interesat de bunăstarea acestuia. Bărbatul face abuz de alcool. Aflat în stare de ebrietate, acesta devine violent, inclusiv faţă de propria mamă, care-i creşte copilul. Cere să i se dea de băut, precum şi bani de cheltuială. „Sunt cazuri când mama este alungată de acasă de propriul fiu, chiar împreună cu nepoţelul. Uneori se refugiază la fina sa de cununie, alteori se duce la o vecină”, relatează Silvia Ciobanu, membră a organizaţiei „Avante” din s. Cazangic, r. Leova.
Problema însă constă în faptul că mama nu doreşte să-şi declare fiul la poliţie. „Îl protejează. Îi este milă de el. Deşi se teme de propriul copil, nu poate să-l denunţe”, explică Silvia Ciobanu. Bărbatul nu locuieşte acasă. Vine doar când ştie că mama sa trebuie să primească pensia. Reprezentanta organizaţiei „Avante” încearcă să găsească o soluţie. „Când vom afla că revine acasă, vom merge la Vera împreună cu fina ei. Nu cred că va îndrăzni să ridice mâna la ea în prezenţa noastră”, consideră Silvia Ciobanu. Mai mult, ea este de părere că fiul Verei ar trebui ajutat să conştientizeze că mama sa are grijă de copilul lui. Deşi, deocamdată, nu este agresiv faţă de copil, perioada în care femeia o petrece alungată de acasă cu băiatul în braţe ar putea să-l afecteze ulterior.
Cinci ani de tortură în Turcia
Claudia Cârja, lidera voluntarilor din s. Carabetovca, r. Basarabeasca, povesteşte cazul Elenei (nume schimbat, n.r.). Fiica acesteia a fost plecată la muncă în Turcia. Timp de cinci ani, mama n-a primit nicio veste de la ea, neştiind măcar dacă fiica sa este în viaţă. Fratele fetei a făcut tot posibilul să o găsească şi, într-un final, a reuşit. În tot acest timp, tânăra a locuit cu un bărbat care a tratat-o cu cruzime. A născut şi o fetiţă în străinătate. Fratele său a reuşit să o întoarcă acasă împreună cu copilul. „Era o tânără cu capacităţi, foarte cuminte şi de treabă. Cei cinci ani de zile în Turcia au schimbat-o foarte mult. Acum este de nerecunoscut”, relatează Claudia Cârja.
În prezent, femeia pleacă de acasă, dispărând zile sau chiar săptămâni întregi, lăsându-şi copila în grija bunicii. „Se vede că a fost torturată acolo unde a trăit. S-a întors cu totul alt om. Nu ştiu exact ce i-a făcut, dar nu mai e fetiţa de altădată. Acum, cred că foloseşte aceleaşi metode de tortură asupra mamei sale”, este de părere Claudia Cârja. Elena este agresată de fiica sa, care-i reproşează că ar trebui s-o întreţină. Ea însăşi nu depune niciun efort ca să se angajeze undeva. „Mama, într-un fel, vrea să o apere şi nu se adresează la inspectoratul de poliţie. Din alt punct de vedere, însă, aceasta se află într-o depresie profundă. Se vede că este foarte afectată de comportamentul fiicei”, spune lidera voluntarilor.
Vârstnicii – o categorie uşor de agresat
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei consideră că o problemă majoră a R. Moldova este fenomenul îmbătrânirii populaţiei. „Ţara noastră, în sensul ritmului de îmbătrânire a populaţiei, este una dintre lideri în Europa”, consideră Larisa Rotaru, şefa Secţiei politici demografice în cadrul MMPSF. Însă, „cu vârsta, apar şi mai multe probleme individuale în domeniul sănătăţii, dar şi în domeniul comportamentului social. Este o categorie de oameni lipsită de apărare şi mult mai vulnerabilă din punct de vedere fizic, care este uşor de agresat, de mutilat”, susţine Gheorghe Ţurcanu, viceministrul MPSF.
Formele de abuz asupra vârstnicilor pot fi diverse: fizic, psihologic, sexual, economic etc. Tatiana Sorocan, directoarea HelpAge, accentuează că, potrivit datelor statistice globale, „prevalenţa abuzului la persoanele cu o vârstă de peste 65 de ani este în creştere”. În R. Moldova, situaţia nu este mai bună. În anul 2013 a apărut o tendinţă de creştere a violenţei împotriva persoanelor în etate. Potrivit datelor înregistrate la Linia Fierbinte a Centrului Internaţional „La Strada”, 25 la sută din apelurile naţionale ce se referă la cazurile de violenţă bazate pe gen sunt efectuate de femei cu vârsta de peste 50 de ani.
Nu utilizăm apelul 902
Potrivit studiului „Violenţa faţă de femei în familie”, vârsta este un factor care determină riscul expunerii la violenţă a femeii din partea partenerului. Astfel, cele mai vulnerabile în cazul violenţei fizice din partea soţului, pe parcursul vieţii, sunt femeile cu vârsta cuprinsă între 45-54 de ani (70,3%). Cele mai afectate din punct de vedere psihologic sunt femeile din mediul rural – în proporţie de 62,9%. Acest tip de violenţă este caracteristic, în mare parte, femeilor din grupa de vârstă de 45—59 de ani. Rata de prevalenţă a violenţei economice în rândul femeilor din grupa de vârstă de 55—59 de ani este de 16%, faţă de 5,6% în grupa de vârstă a femeilor de 25—34 de ani.
Ghenadie Neamţu, specialist principal al Direcţiei securitate publică în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, subliniază că a crescut semnificativ numărul „infracţiunilor anului curent în comparaţie cu anul precedent”, printre care şi infracţiunile săvârşite împotriva vârstnicilor. Pe de altă parte, o problemă este faptul că persoanele în etate refuză să se adreseze poliţiei după ajutor. „Nicio mamă, nicio bunică nu vrea să-şi denunţe ruda. Practic, nu utilizăm apelul 902. În aceste cazuri, poliţia nu poate interveni şi persoanele sunt lipsite de orice apărare”, remarcă Valentina Bodrug-Lungu, directoare Gender-Centru.
Centrul de zi pentru agresori
„În cazul violenţei asupra unui vârstnic trebuie invitat specialistul pe problemele persoanelor în etate din cadrul Direcţiei asistenţă socială”, afirmă Lilia Pascal, şefa Direcţiei politici de asigurare a egalităţii de gen şi prevenirea violenţei din cadrul MMPSF. Acesta, la rândul său, trebuie să ia anumite măsuri şi chiar să alerteze poliţia. Pe de altă parte, şi agresorii au nevoie de ajutor, pentru a se putea corecta. Astfel, în raionul Drochia, deja de câteva luni, activează centrul de zi pentru agresori, unde aceştia urmează cursuri pentru modelarea comportamentului. În această perioadă, judecătorii deja au emis câteva ordonanţe care au obligat persoane agresive din Drochia să frecventeze aceste cursuri.
Acesta însă este doar un centru de zi. Astfel, beneficiarii, după cursuri, se întorc acasă sau oriunde altundeva să înnopteze. Aici pot veni şi alte persoane cu comportament violent, nu doar cei îndreptaţi de judecători. „Cei care sunt din raza Drochiei pot să vină, pentru consilieri individuale şi de grup, în weekend. E destul de dificil să acoperi o rază teritorială mai mare”, explică Lilia Pascal, care speră totuşi că astfel de centre vor apărea şi în alte regiuni ale ţării. Totodată, aceste cursuri nu trebuie să coincidă cu orarul de muncă al agresorilor, care trebuie să rămână independenţi din punct de vedere financiar. Astfel, agresorii vin aici începând cu ora 17.00 şi trebuie să frecventeze cursurile o perioadă de şase-opt luni.
Pentru prima dată în lume, la 1 octombrie 2013, la Consiliul Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, statele membre au adoptat o rezoluţie prin care a fost desemnat un Raportor Special pentru drepturile persoanelor în vârstă, care evaluează bunele practici şi lacunele existente în ce priveşte modul în care legile în domeniul drepturilor omului sunt implementate în funcţie de drepturile persoanelor în vârstă. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, în primele zece luni ale anului 2013, au fost înregistrate 858 de cazuri de violenţă în familie, dintre care în 110 cazuri victimele aveau vârsta de 60 de ani şi mai mult.
